Cenaclu

Miercuri, 4 martie
A doua întâlnire.

Poezie propusă de Vasile Dumitru

Salcâmul

La marginea curții,

înalt, rămuros, tare,

se scaldă în vântul

ca o chemare.

Din coroană mai are

două frunze prin care

privește gardul, grădina,

câinele, vecinii

și uneori 

spre soare.

Casa o vede de sus!

Ciudat,

nu s-a mai întâmplat.

Dacă ar sta în pat

s-ar vedea pe el

răsturnat 

pe cer...

De atunci, când văd

la poartă

salcâmul bătrân,

îl ating și îngân:

ce mai faci,

Tată!

Ivan Cernencu

**************************************************************


Prima întâlnire, 18 februarie

CÎNTEC (70)

născută toamna, felul meu de-a plînge,
iubesc doar ceea ce nu pot zări,
port mii de şoapte ruginii prin sînge,
ţes amintiri pepit prin burgul gri,
surîd mereu, aşa, la întîmplare,
doar îngerii zăresc surîsul meu,
şi fiindcă ştiu să mor şi ştiu cît doare
mă joc din cînd în cînd de-a Dumnezeu
şi lumi stîrnesc anume pentru tine,
hotare nu le pun, nici n-are rost,
fără de teamă, fără de ruşine,
îţi dau la mine-n suflet adăpost,
şi-apoi tot eu te izgonesc din tîmplă,
e felul meu ciudat de-a mă minţi
că pot evapora tot ce se-ntîmplă,
că pot să-njur ruseşte, pot fugi
de ceea ce îmi este prea aproape,
de ceea ce mereu am vrut să am,
ca umbra unui nour peste ape
te pot veghea un secol de la geam,
şi pot să port tot ceea ce mă-nfrînge
cum poartă alţii mici dulcegării
născută toamna, felul meu de-a plînge,
iubesc doar ceea ce nu pot zări..

Fabian Anton

 Poezie propusă de către doamna Carmen Sulincean