Un volum subțire

  Ne-am întâlnit de două ori.

  Prima oară am ascultat-o prezentând volumele doamnei Maria Postescu. Mi-a plăcut stilul didactic, rostirea clară, argumentele înșiruite logic și explicit. A fost discursul cel mai lipsit de emoție dar cel mai plin de elemente menite să atragă atenția.

  A doua oară și-a prezentat poeziile, câteva, în cadrul unei ședințe de cenaclu, în Sebeș. Am fost fermecat de ritm, de rostire, de voce. Mi-au plăcut și versurile, deși nu le vedeam. Mi-ar fi plăcut să le am în față, recunosc.

  Am citit recentul volum de versuri lansat de doamna Viorica Cazan. Admirația mea a coborât câteva trepte.

***

Poezia de deschidere.

  Mie nu mi se par versuri, nici albe, nici ne-albe. E un text scris în rânduri scurte, "ca și cum". Nu este important ce mi se pare mie, dar putem răsuci propoziția "încerc să-i reîntorc din calea mea" de nenumărate ori, nu se încadrează în logica structurală. Eroina fuge de lupi, vrea să-i întoarcă sau vrea să-i reîntoarcă? Greu de ghicit! Asta vine în contradicție cu claritatea mesajului transmis cu diverse ocazii. A, e poezie și misterul nu trebuie să fie limpede? Perfect, mergem mai departe.

Poate cineva să-mi explice cum "se mârâie" un lup?

***

 Treacă de la mine stilul mult prea simplu, să zicem că este o zburdălnicie a spiritului, dar profesoara Viorica Cazan dă zdravăn cu bâta în baltă în formularea "Când eu mă așez pe vene"! Hait! Adicătelea cum? E o metaforă a "posteriorului" pe care ne așezăm? E o eroare de editură? Nu cred, sunt pagini unde dânsa a corectat cu stiloul greșelile. Iată:

Corect este "eu mă așez pe vine"!
  Nimic de comentat, greșelile sunt omenești, dar când ești profesor de română și lansezi o carte... cresc pretențiile! Poezia (de mai sus, corectată) îmi place, dar "Umbra" e o umbră asupra portretului...

 ***

  Ecou din Dimitrie Anghel, îmi place mult finalul dar tehnica mă omoară! Lupul se mârâie, banca s-a putrezit...  Dea Domnul să nu mai știu eu gramatică!

 ***

 Excelentă! Mă înclin! Iar finalul salvează tot volumul! Fantastică imagine!

***

   M-a disperat finalul! Atât de banal, atât de derizoriu, atât de nepotrivit cu întregul... Nu, nu îl contest, nici nu aș avea cum, e doar o reacție de tresărire, e ca și cum Hamlet s-ar termina cu o glumă cu olteni! Dar mi-a plăcut!

***

 Iarăși mă înclin!

 ***

 Frumos! Un șlagăr!

***

 Păi dacă eu sunt iubitor de ritm și de rimă, ce pot să zic? Aplaud!

***

 Uite așa am aflat că doamna profesoară are rădăcini cugirene. Respect!

***

Deși e tristă, e superbă.

  Cu excepția câtorva poezii deosebite, splendide, volumul nu mi-a plăcut... Chiar și fără greșeli, colecția de metafore, de tulburări ori de imagini e subțirică!

Vasile Dumitru